Dictionar

melamină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mélamine)

1. material plastic rezistent, pe bază de rășină sintetică, folosit pentru furniruirea mobilei de bucătărie, a unor panouri decorative etc.
 

cianamidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyanamide)

1. amidă a acidului cianhidric, substanță cristalină, instabilă, din care se obține melamina.
 

ultrapas

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Ultrapas, fr. ultrapas)

1. masă plastică obținută din melamină.