OK
X
obrăznicitură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (obraznic + -itură)
1.
persoană
obraznică;
obrăznicătură.
măgărie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (măgar + -ie)
1.
comportare,
atitudine,
faptă
sau
vorbă
obraznică,
impertinentă;
purtare
de
măgar.
aroganță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. arrogance, lat. arrogantia)
1.
atitudine
de
mândrie
disprețuitoare;
obrăznicie,
înfumurare,
impertinență.
impertinent, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. impertinent, lat. impertinens)
1.
I.
care
nu
este
adaptat,
adecvat
obiectului
în
cauză;
care
este
împotriva
rațiunii
2.
care
vorbește
sau
care
acționează
fie
cu
trufie
și
dispreț,
fie
cu
familiaritate
și
lipsă
de
respect;
obraznic,
necuviincios,
insolent.
3.
II.
persoană
care
manifestă
un
comportament
impertinent.
4.
(antonime)
pertinent,
politicos,
tacticos.
impertinență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. impertinence)
1.
atitudine,
comportare
impertinentă;
obrăznicie,
necuviință,
insolență.
impudență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. impudence, lat. impudentia)
1.
obrăznicie
neîngrădită
sau
cinică
care
șochează,
indignează;
impudoare;
aplomb,
cinism.
2.
(prin
ext.)
act
impudent;
acțiune
nerușinată
sau
cuvânt
obraznic.
insolent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. insolent, lat. insolens)
1.
(și
adv.)
obraznic,
impertinent;
nerușinat.