Dictionar

procesiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. procession, lat. processio)

1. ceremonie religioasă la care credincioșii merg în convoi, cântând imnuri și spunând rugăciuni.
2. (p. ext.) convoi, cortegiu; alai.
 

lustru 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lustre, lat. lustrum)

1. (ant.) procesiune de purificare rituală a unei întinderi (cetate, ogor, ținut), prin înconjurarea ei în alai ceremonial, care se făcea la Roma o dată la cinci ani.
2. perioadă de cinci ani.
 

motorcadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. motorcade)

1. procesiune de automobile.
 

procesionar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. processionnaire)

1. referitor la procesiune.
2. (despre omizi) care merg în cârd.