OK
X
aferentație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. afférentation)
1.
transmitere
a
excitației
de
la
neuronii
receptori
periferici
la
cei
centrali.
agonist, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. agoniste)
1.
adj.,
s.
m.
(mușchi)
care
produce
o
anumită
mișcare.
2.
adj.,
s.
n.
(substanță,
agent)
lipsit
de
activitate
intrinsecă,
care
blochează
receptorii.
blocant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. bloquant)
1.
(substanță)
a
cărei
acțiune
farmacologică
se
realizează
prin
blocarea
unor
receptori.
fotopsie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. photopsie, cf. grec. phos „lumină” + ops „vedere”)
1.
(med.)
halucinație
vizuală
elementară,
obținută
prin
excitația
mecanică
a
receptorilor
retinieni.
2.
(med.)
leziune
a
vederii
în
care
se
percep
lumini,
mici
pete
luminoase,
dungi
luminoase
etc.
3.
(sin.)
fosfenă,
fotom.
fungiform, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. fongiforme)
1.
în
formă
de
ciupercă
sau
de
ciupercuță;
fungoid.
2.
papile
~e
=
papile
ca
niște
ciupercuțe,
pe
limbă,
receptorii
gustativi.
3.
(var.)
fongiform.
somestezie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. somesthésie)
1.
transmitere
a
informațiilor
senzoriale
de
la
receptorii
întregii
suprafețe
a
corpului
și
de
la
structurile
somatice
profunde
(mușchi,
articulații)
la
măduva
spinării.