regulier, -ă
Parte de vorbire: adj. (franțuzism învechit)
Etimologie: (fr. régulier)
Etimologie: (fr. régulier)
1. care este conform unei reguli stabilite în prealabil; care se repetă după o anumită regulă; regulat.
2. (gramatică) care nu face excepție de la normă; regulat.