Dictionar

adogmatic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. adogmatique)

1. (adept) al adogmatismului.
2. I. referitor la adogmatism, la respingerea dogmelor.
3. se spune despre o persoană care refuză orice dogmă.
4. II. persoană care respinge orice doctrină, sistem sau principiu religios bazat pe dogmă.
5. (antonim) dogmatic.
 

apodioxis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. apodioxis)

1. figură retorică constând în respingerea unui argument ca fiind absurd.
 

comportamentism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. comportamentismo)

1. psihologie bazată în esență pe studiul comportamentului, reducându-l la un lanț de stimuli și răspunsuri, și respingerea introspecției; behaviorism.
 

contraataca

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. contre-attaquer)

1. a executa un contraatac.
2. a ataca imediat după respingerea unui atac advers.
3. (sport) a da o ripostă.
 

fitofarmaceutic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. phytopharmaceutique)

1. care aparține fitofarmaciei; referitor la fitofarmacie; fitosanitar.
2. produse ~e = produse care protejează plantele prin distrugerea sau respingerea organismelor dăunătoare nedorite (inclusiv plantele nedorite) sau prin exercitarea unei acțiuni asupra proceselor vitale ale plantelor.
 

comportamentilism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. fr. comportementalisme)

1. psihologie bazată în esență pe observarea comportamentului și respingerea introspecției ca metodă de analiză; behaviorism, comportamentism.