Dictionar

anduranță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. endurance)

1. capacitatea de a rezista la eforturi fizice; răbdare.
2. rezistență la oboseală într-o întrecere sportivă de lungă durată.
3. probă de ~ = competiție pe distanțe lungi.
4. rezistență mecanică a (unui motor).
5. capacitatea unui motor de a funcționa mult timp și de a rezista la solicitări mari.
 

elucubrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. élucubration, lat. elucubratio)

1. lucrare compusă cu multă osteneală și răbdare, lucrând ziua și noaptea; elaborare cu multă trudă a unei opere; elucubrat, elucubrare.
2. expunere haotică; divagație.
3. (ironic) spunere a unor enormități; elucubrat, elucubrare.
4. (depr.) combinație, lucrare haotică și greoaie, cu idei încâlcite, absurde; aberație.
 

impacienta

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. impatienter)

1. a-și pierde răbdarea; a se alarma, a se neliniști.
 

impaciență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. impatience, lat. impatientia)

1. nerăbdare, neliniște.
 

nervoso

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. nervoso)

1. cu nervozitate, manifestând iritare, enervare, nerăbdare; nervos, iritabil.
 

nervozitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nervosité)

1. stare de enervare; iritare, surescitare; (p. ext.) nerăbdare.