Dictionar

sobru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sobre, lat. sobrius)

1. lipsit de ornamente de prisos; simplu.
2. care păstrează măsura; cumpătat, moderat.
 

auster, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. austere, lat. austerus)

1. (despre oameni, atitudini) sobru, aspru, sever; cumpătat.
2. lipsit de podoabe (inutile).
 

declamator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déclamatoire, lat. declamatorius)

1. care declamă, care este pompos, emfatic și lipsit de substanță; declamativ.
2. (despre cuvinte, intonație, stil) care seamănă cu declamarea; (înv.) declamatoric, (înv.) declămăcios.
3. (despre cuvinte, intonație, stil) bombastic.
4. (antonime) sobru, simplu.
 

frugal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. frugal, lat. frugalis)

1. (despre mese) din mâncare puțină și simplă; sobru.
 

ponderat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pondéré)

1. (despre oameni) moderat, echilibrat, cumpătat; sobru.
 

reținut, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (reţine)

1. (despre oameni) stăpânit, rezervat, sobru; moderat.
 

rezervat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. réservé)

1. (despre oameni, sentimente, atitudini etc.) stăpânit, cumpătat, sobru; reținut, discret.