Dictionar

detraca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. détraquer)

1. refl. a înnebuni, a se sminti, a se țicni.
2. (despre mașini) a se defecta.
 

matracă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. matraque)

1. baston noduros în formă de măciucă.
2. baston de lemn (cauciuc) folosit de forțele de poliție.
 

tracasa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. tracasser)

1. a sâcâi, a plictisi, a supăra pe cineva.
 

tracasant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. tracassant)

1. care tracasează, deranjează, sâcâie.
 

tracasare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (tracasa)

1. acțiunea de a tracasa și rezultatul ei; agasare, sâcâire, deranjare.
 

alopatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. allopathie)

1. (med.) medicină convențională bazată pe administrarea de substanțe active care vizează contracararea efectelor și cauzelor bolilor.
2. (antonim) homeopatie.
 

anticriză

Parte de vorbire:  adj. inv.  
Etimologie: (anti- + criză, cf. fr. anticrise)

1. destinat să prevină sau să contracareze o criză; împotriva crizei.
 

antidumping

Parte de vorbire:  adj. inv., s.n.  
Etimologie: (fr., engl. antidumping)

1. adj. inv. îndreptat împotriva dumpingului.
2. s.n. politică comercială defensivă, de contracarare a dumpingului.
 

antipatogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. antipathogen)

1. care combate boala.
2. care contracarează efectele unui agent patogen.
 

antipepsină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antipepsine)

1. antiferment al pepsinei; antienzimă care contracarează pepsina.
 

contramăsură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-mesure)

1. măsură pentru a contracara efectele altei măsuri.