Dictionar

ambulatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ambulatoire, lat. ambulatorius)

1. adj. care umblă, merge; fără loc stabil.
2. (zool.; despre organe) care servește la mers.
3. (despre tratamente) care nu necesită spitalizare.
4. s. n. dispensar.
 

autodentară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2 + dentar)

1. autovehicul special pentru tratamente stomatologice.
 

biotron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. biotron)

1. cameră aclimatizată, izolată complet de factorii meteorologici nocivi ai mediului înconjurător, pentru tratamente medicale.
 

cutanat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cutané)

1. referitor la piele; cutaneu; (despre tratamente medicale) care se aplică pe piele.
 

estetician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. esthéticien)

1. specialist în estetică, în teoria și principiile frumuseții.
2. persoană care oferă tratamente de înfrumusețare.
 

heliomarin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. héliomarin)

1. (despre tratamente medicale) care combină șederea pe litoral cu helioterapia.