Dictionar

armură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. armure)

1. îmbrăcăminte de protecție din plăci de metal și zale, la războinicii medievali.
2. mod de împletire a fibrelor de urzeală cu cele de bătătură ale unei țesături.
3. (muz.) totalitatea sunetelor de alterație la cheie, spre a indica tonalitatea; armatură.
 

contrabaterie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contrebatterie)

1. acțiune de foc executată de artileria proprie împotriva bateriilor inamicului.
2. (fig.) mijloc pentru a dejuca o intrigă, o urzeală.
 

cord 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kord, engl. cord, fr. corde)

1. țesătură de urzeală din fire bine răsucite și rezistente și cu bătătura din fire subțiri și rare.
 

dril 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Drill)

1. țesătură deasă din fire de bumbac sau de cânepă cu urzeală dublă, pentru îmbrăcăminte de vară, corturi etc.
 

madras

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. madras)

1. țesătură cu urzeală de mătase și bătătură de bumbac.
 

organzin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. organsin)

1. fir de mătase naturală prin răsucirea a două sau a mai multe fire, folosit ca urzeală.