Dictionar

victorios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. victorieux, lat. victoriosus)

1. care a obținut o victorie; învingător.
 

victoriosamente

Parte de vorbire:  adverb (învechit)  
Etimologie: (fr. victorieusement, it. vittoriosamente)

1. într-un mod victorios; cu succes.
2. (var.) victoriosemente.
 

repusa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. repousser)

1. a respinge, a retrimite.
2. a rezista victorios.
3. (mec.) a produce un efort care tinde să îndepărteze ceva.
 

victoriosamente

Parte de vorbire:  adverb (învechit)  
Etimologie: (fr. victorieusement, it. vittoriosamente)

1. într-un mod victorios; cu succes.
2. (var.) victoriosemente.
 

triumfal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. triumphalis, fr. triomphal)

1. de triumf; biruitor, învingător, victorios.
2. (fig.) impunător, solemn, pompos; care stârnește admirație, entuziasm.
 

triumfător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. triumphateur, lat. triumphator)

1. care triumfă; învingător, victorios.
2. (fig.) care exprimă o mare încredere în succesul obținut.
 

atotbiruitor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (atot- + biruitor)

1. care triumfă întotdeauna; victorios, triumfător.