recitativ
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (germ. Rezitativ, fr. récitatif, it. recitativo)
Etimologie: (germ. Rezitativ, fr. récitatif, it. recitativo)
1. gen al muzicii vocal-simfonice care, prin intonația și ritmica vorbirii, se apropie de declamație și care, în operă, precedă sau separă ariile.