OK
X
BRONTO-, -brontă
Parte de vorbire:
afix
Etimologie: (fr., germ. bronto-, germ. -bronte, cf. gr. bronte)
1.
„tunet,
trăsnet,
înfricoșător”.
formidolos, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. formidolosus)
1.
(livr.)
înfricoșător,
înspăimântător.
2.
fricos.
înspăimântător
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (înspăimânta + -ător)
1.
care
provoacă
spaimă;
îngrozitor,
înfricoșător,
fioros,
groaznic,
înfiorător.
2.
(adverbial,
urmat
de
prep.
„de”)
extraordinar;
extrem.