cuantificator
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. quantificateur)
Etimologie: (fr. quantificateur)
1. operator logic prin care se fixează sfera de aplicativitate a unei variabile într-o anumită expresie.
2. (mat.) fiecare dintre simbolurile care arată dacă o proprietate se aplică tuturor elementelor unei mulțimi sau numai unora dintre ele.
3. (lingv.) denumire dată determinanților care indică cantitatea prin care un nume este definit.