operator, -oare
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. opérateur, lat. operator)
Etimologie: (fr. opérateur, lat. operator)
1. s. m. f. persoană calificată care supraveghează funcționarea unei mașini sau instalații.
2. chirurg (care operează).
3. specialist care mânuiește aparatul de filmat la realizarea imaginilor sau la proiectare.
4. ~ de sunet = tehnician de înaltă calificare care răspunde de realizarea coloanei sonore a filmului.
5. s. m. simbol în operațiile matematice, indicat în dreapta.
6. organ al unui calculator care efectuează operații aritmetice sau logice.
7. element genetic care controlează activitatea genelor structurale (legate de-a lungul cromozomului).
8. (mat.) funcție, aplicație.
9. funcție al cărei argument este constituit din altă funcție.
10. (log.) conectiv.