OK
X
aritmetician, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. arithméticien)
1.
specialist
în
aritmetică,
parte
a
matematicii
care
se
ocupă
cu
studiul
numerelor
întregi
și
raționale.
algebric, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. algébrique)
1.
care
se
referă
la
algebră;
care
folosește
algebra;
care
este
obținut
prin
algebră.
2.
care
conține
doar
numere,
litere
și
operatori
aritmetici.
3.
(prin
analogie)
care
este
caracterizat
de
rigoare
și
abstractizare.
artă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. art, lat. ars, artis)
1.
formă
a
activității
umane
care
oglindește
realitatea
în
imagini
expresive;
totalitatea
operelor
care
aparțin
acestei
forme.
2.
operă
de
~
=
operă
rezultată
din
activitatea
artistică
creatoare.
3.
~e
liberale
=
denumire
dată
în
învățământul
medieval
gramaticii,
retoricii,
dialecticii
(trivium),
aritmeticii,
geometriei,
astronomiei
și
teoriei
muzicii
(quadrivium).
4.
îndemânare
deosebită,
pricepere,
măiestrie,
abilitate.
5.
~
militară
=
parte
a
științei
militare
care
studiază
teoria
și
practica
pregătirii
și
ducerii
acțiunilor
de
luptă
și
a
războiului.
aritmeticește
Parte de vorbire:
adv. (învechit)
Etimologie: (aritmetică + -ește)
1.
într-un
mod
aritmetic.
2.
în
conformitate
cu
legile
aritmeticii.
3.
într-un
fel
care
amintește
de
aritmetică.