OK
X
derelict
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. derelict)
1.
epavă
a
unei
nave
abandonate
în
mare,
nescufundată.
derelicțiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. déréliction)
1.
(fil.)
stare
de
însingurare
și
neputință,
de
împotrivire
în
fața
unui
destin
amenințător
și
implacabil;
sentiment
al
„aruncării”
omului
într-o
lume
indiferentă
și
ostilă.