OK
X
dionisii
Parte de vorbire:
s.f. pl.
Etimologie: (fr. dionysies)
1.
(în
Grecia
antică)
serbări
în
cinstea
zeului
Dionysos,
care
aveau
loc
toamna
și
primăvara;
serbări
dionisiace.
dionisiac, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. dionysiaque, lat. dionysiacus, gr. dionysiakos)
1.
referitor
la
Dionysos;
extatic,
pasionat,
plin
de
fervoare;
dionisian.
2.
serbări
~e
=
dionisii.
3.
(la
Nietzsche)
care
desemnează
predominanța
impulsivă
a
pasiunilor,
a
simțurilor
dezlănțuite,
beția
extatică.