fezanda
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. faisander)
Etimologie: (fr. faisander)
1. tr. a da vânatului, păstrându-l în anumite condiții un timp, o aromă specială (de fazan).
2. refl. (despre carnea de vânat) a căpăta un anumit gust (în urma fezandării).