intimație
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. intimation, lat. intimatio)
Etimologie: (fr. intimation, lat. intimatio)
1. acțiunea de a intima și rezultatul ei; intimare.
2. declarație autoritară care implică o notificare oficială; somație.
3. act de procedură prin care se face (notificarea sau) intimarea.
4. (var.) (înv.) intimațiune.