Dictionar

rechemare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (rechema)

1. acțiunea de a rechema și rezultatul ei; chemare înapoi.
2. (înv.) acțiunea prin care se aduce înapoi cineva; revocare (a unui ambasador, a unui diplomat etc.). din postul încredințat; rapel.
3. (sintagmă) scrisoare de ~ = scrisoare prin care un diplomat este revocat din postul său și rechemat în țară.
 

alarmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alarme)

1. anunțare a unui pericol iminent care necesită măsuri urgente.
2. semnal, chemare pentru a lua armele.
3. (fig.) neliniște, teamă; alertă.
 

alo 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allo, engl. hallo)

1. cuvânt prin care se face apelul sau se răspunde la telefon, la o chemare.
 

apel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. appel)

1. strigare a numelui cuiva.
2. chemare scrisă sau orală adresată unei colectivități.
3. îndemn, cerere, rugăminte.
4. semnal sonor sau luminos produs într-un post de telefon, de telegraf etc.
5. (jur.) acțiune făcută de o instanță judecătorească imediat superioară pentru a schimba sau a infirma o hotărâre dată de o instanță inferioară.
 

clamoare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. clamor, fr. clameur)

1. strigăt, chemare desperată pentru a-și exprima sentimentele, dispozițiile, pasiunile et cetera; urlet de protest.
 

lozincă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Lösung)

1. formulare concisă a unei idei călăuzitoare, a unei chemări la îndeplinirea unei sarcini de actualitate.
2. placardă, afiș etc. cu o astfel de chemare.
 

rapel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. rappel)

1. readucere la poziția inițială a unei piese, a unui sistem tehnic.
2. (mar.) semnal de goarnă pentru rechemarea abordorilor pătrunși pe o navă a adversarului.
3. (alp.) manevră de coardă care asigură coborârea celor mai dificile pasaje cu maximum de securitate.
4. reînnoire a unui vaccin; repetare a unei manifestări sau a unei intervenții.