Dictionar

clamoare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. clamor, fr. clameur)

1. strigăt, chemare desperată pentru a-și exprima sentimentele, dispozițiile, pasiunile et cetera; urlet de protest.
 

conflict

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. conflictus, fr. conflit)

1. neînțelegere, ciocnire de interese, dezacord; diferend.
2. ~ armat = război.
3. (fil.) treaptă acută în evoluția contradicțiilor antagoniste.
4. ciocnire între ideile, interesele sau pasiunile diferitelor personaje dintr-o operă literară, care determină desfășurarea acțiunii.
 

ferment 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ferment, lat. fermentum)

1. enzimă.
2. (fig.) ceea ce face să nască sau să întrețină pasiunile, dușmăniile; sămânță.
 

guverna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. gouverner)

1. a exercita autoritatea politică; a conduce un stat.
2. a dirija, a conduce o navă.
3. a-și domina, a-și stăpâni (sentimentele, pasiunile etc.)
4. (despre sentimente, gânduri) a exercita o influență puternică.
5. (gram.) a impune, a cere un caz, o anumită construcție.
 

mortificație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. mortification)

1. acțiunea de a (se) mortifica și rezultatul ei; mortificare.
2. (med.) proces de alterare, de descompunere a unui țesut prin moartea celulelor și starea rezultată.
3. acțiune prin care cineva își mortifică trupul sau pasiunile.
4. (religie) act voluntar prin care cineva își provoacă suferință corporală sau morală de dragul penitenței sau al înălțării spirituale.
5. (var.) mortificațiune.
 

romancier, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. romancier)

1. autor de romane (operă literară în proză, de întindere mare, amestecând realul și imaginarul, și care, în forma sa cea mai tradițională, urmărește să trezească interesul, plăcerea cititorului prin povestea destinului unui erou principal, a unei intrigi între mai multe personaje, prezentând psihologia lor, pasiunile lor, aventurile lor, mediul lor social et cetera).
2. (var. înv.) romansier, romanțiar, romanțier.