Dictionar

adventist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (engl. adventist, fr. adventiste)

1. (adept) al adventismului.
2. I. care aparține adventismului, privitor la adventism.
3. II. (religie) credincios care așteaptă o nouă venire a lui Hristos pe pământ.
 

androlatrie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. androlâtrie)

1. (religie) cult divin dedicat unui bărbat; divinizare a bărbatului.
 

antropomorfic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anthropomorphique)

1. referitor la antropomorfism; antropomorf.
2. care are forma corpului uman sau care are aparență umană.
3. (religie) care reprezintă divinitatea sub formă umană.
 

autocefal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autocéphale)

1. (religie) care se bucură de autocefalie; care se conduce singur; independent, (înv.) neatârnat.
 

bilocație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (bi- + locaţie)

1. (religie) prezența unei persoane în același timp în mai multe locuri; ubicuitate.
 

bogomil

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (cf. Bogomil - preot bulgar)

1. (religie) cel care aparținea unei secte eretice maniheiste care a apărut în secolul al X-lea în Bulgaria și s-a răspândit până la începutul secolului al XIII-lea în Asia Mică și Peninsula Balcanică; adept al bogomilismului.