Dictionar

agiotor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. agioteur)

1. persoană care face agiotaj; agent de bursă.
2. bancher specializat în comerțul cu titluri publice la începutul secolului al XVIII-lea.
 

austromarxist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (germ. Austromarxist)

1. I. referitor la austromarxism, curent oportunist apărut în mișcarea muncitorească din Austria la sfârșitul secolului XIX.
2. II. adept al austromarxismului.
 

bogomil

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (cf. Bogomil - preot bulgar)

1. (religie) cel care aparținea unei secte eretice maniheiste care a apărut în secolul al X-lea în Bulgaria și s-a răspândit până la începutul secolului al XIII-lea în Asia Mică și Peninsula Balcanică; adept al bogomilismului.
 

carbonarism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. carbonarismo)

1. (istorie) principiile, practicile sau organizarea carbonarilor; mișcarea carbonarilor (membrii societăților secrete revoluționare fondate în Italia la începutul secolului al XIX-lea, adesea cu un accent patriotic și liberal).
 

cartist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (engl. chartist)

1. I. privitor la cartism, prima mișcare politică revoluționară de masă apărută în Anglia în prima jumătate a secolului XIX.
2. care aparține cartismului, specific cartismului.
3. II. adept al cartismului.
 

catarism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. catharisme)

1. (religie) doctrină religioasă creștină eretică care a apărut în secolul X în Franța; doctrina catarilor.