Dictionar

ubicuitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ubiquité)

1. însușire, stare a cuiva care poate fi prezent pretutindeni sau în mai multe locuri în același timp; omniprezență.
 

bilocație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (bi- + locaţie)

1. (religie) prezența unei persoane în același timp în mai multe locuri; ubicuitate.
 

omniprezență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. omniprésence, lat. omnipresentia)

1. facultatea de a fi omniprezent; ubicuitate.
 

atotprezență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (atot- + prezență)

1. prezență în orice loc; ubicuitate, omniprezență.