OK
X
ubicuitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ubiquité)
1.
însușire,
stare
a
cuiva
care
poate
fi
prezent
pretutindeni
sau
în
mai
multe
locuri
în
același
timp;
omniprezență.
bilocație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (bi- + locaţie)
1.
(religie)
prezența
unei
persoane
în
același
timp
în
mai
multe
locuri;
ubicuitate.
omniprezență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. omniprésence, lat. omnipresentia)
1.
facultatea
de
a
fi
omniprezent;
ubicuitate.
atotprezență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (atot- + prezență)
1.
prezență
în
orice
loc;
ubicuitate,
omniprezență.