cult 1
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. culte, lat. cultus)
Etimologie: (fr. culte, lat. cultus)
1. adorare mistică, religioasă a unor obiecte, forțe naturale, ființe reale sau fantastice ori a unor abstracțiuni personificate; act religios făcut în cinstea unei divinități.
2. sentiment de venerație, de respect, de dragoste profundă pentru cineva sau ceva.
3. ~ul personalității = atitudine de admirație sistematică față de un conducător politic.
4. totalitatea ritualurilor unei religii.
5. religie, confesiune (2).