Dictionar

-ARHIE (1)

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (grec. arkhos „șef, comandant, conducător”)

1. „putere, stăpânire, conducere”.
 

-CEN (1)

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. kainos „recent, nou”

1. „nou, recent, actual”.
 

-CENOZĂ (1)

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. koinosis „care se asociază, care reunește”)

1. „asociație, comunitate, conviețuire”.
 

-CER (1)

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. keras „corn”)

1. „corn, tentacul, antenă”.
 

-CLIZĂ (1)

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -clise, cf. gr. kleisis „închidere, împrejmuire”)

1. „închidere, ocluziune”.
 

-COL (1)

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (lat. colo, -ere „a cultiva, a frecventa, a locui, a venera”)

1. „care cultivă, care crește, care locuiește, care trăiește, care adoră”.
 

acuarelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquarelle, it. acquarella)

1. tehnică picturală prin culori dizolvate în apă.
2. pictura executată.
3. vopsea (solidă), folosită în acuarelă (1).
 

aductor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adducteur, lat. adductor)

1. (mușchi) care produce aducție (1).
 

agentură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Agentur)

1. serviciu de informare, de spionaj în slujba unui stat străin, a unor interese străine.
2. casă de afaceri condusă de un agent (1); afacerile efectuate; agenție.
 

alamă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. lama)

1. aliaj de cupru și zinc.
2. (pl.) obiect din acest aliaj; instrumente muzicale de suflat din alamă (1).
 

alarma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. alarmer)

1. tr., refl. a (se) înfricoșa; a (se) alerta.
2. tr. a da alarma, a pune în stare de alarmă (1).
 

amalgama

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. amalgamer)

1. a face un amalgam (1).
2. a extrage, cu ajutorul mercurului, aurul și argintul din minereuri.
3. (fig.) a reuni într-un tot elemente eterogene.