clopoți

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (din clopot)

1. a trage clopotul; a suna din clopoțel.
2. (reg.; fig.) a dezvălui.
3. (var.) (înv.) a clopoti.

potișă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. potiche)

1. vas de porțelan chinezesc sau japonez.

poțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. potion, lat. potio)

1. medicament lichid care se ia în doze mici pe cale bucală.

abordabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abordable)

1. care poate fi abordat, de care te poți apropia ușor, care nu face dificultăți, care nu pune piedici; accesibil.

caliciu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calice)

1. totalitatea petalelor unei flori.
2. cupă, potir.
3. (anat.) parte a bazinului în care se colectează urina.

carieră (2)

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. carrière)

1. profesie pe care o îmbrățișează cineva și care, de multe ori, se poate parcurge gradual; ocupație.
2. poziție în ierarhia socială și profesională, în societate; situație bună.
3. (fig.) cursul vieții, timpul în care cineva exercită o slujbă sau o sarcină.
4. (fig.) drum, cale (a unei idei, literaturi etc.)
5. mare manej de echitație în teren descoperit; terenul pe care poți alerga un cal fără să-și piardă răsuflarea.

culant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coulant)

1. cu care te poți înțelege ușor; indulgent, ușor acomodabil.
2. care dovedește amabilitate, dărnicie; generos, mărinimos.
3. (despre stil) ușor și natural; fluid, curgător.
4. (antonime) intransigent, exigent, rigid.

cupulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cupule, lat. cupula)

1. potir mic în formă de degetar, care se află la baza ghindei și a altor fructe.
2. structură anatomică în formă de cupă.

despotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. despotique)

1. caracteristic despoților; tiranic, dictatorial, samavolnic.
2. abuziv, arbitrar.