introdus, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (introduce)

1. (despre oameni) cu legături multe.
2. priceput, cunoscător temeinic al unei chestiuni.

abuz

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalității; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracțiune constând din înșelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracțiune manifestată prin depășirea atribuțiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.

amendament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amendement)

1. îmbunătățire a unui proiect de lege, a unui tratat etc.; text introdus în acest scop.
2. corectare a anumitor erori sau omisiuni.
3. operație de îmbunătățire a unor însușiri ale solului, pentru recolte sporite.
4. substanță care, încorporată solului, îi modifică proprietățile.

antigen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antigène)

1. substanță proteică care, introdusă în organism, stimulează formarea de anticorpi.

antropofită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anthropophyte)

1. plantă introdusă într-un nou habitat de către om; plantă cultivată.

artropneumografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arthro-pneumographie)

1. radiografie a unei articulații în care s-a introdus aer.

aticism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. atticisme, lat. atticismus)

1. formă specifică a dialectului atic; (prin ext.) formă sau construcție atică introdusă într-o altă limbă.
2. mulțimea calităților de gândire și expresie specifice marilor scriitori atici (eleganța, finețea, puritatea limbajului, proprietatea și vigoarea expresiei, precizia, simplitatea, concizia et cetera).
3. finețe de gust, măsură, eleganță, puritate de stil și de limbă.
4. (antonim) beotism.