OK
X
a piacere
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. a piacere)
1.
(muz.)
după
plac,
după
dorință.
aducere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (aduce)
1.
acțiunea
de
a
aduce.
2.
luare
cu
sine
a
unui
lucru
și
deplasarea
acestuia
până
undeva,
sau
până
la
cineva.
3.
apropiere
a
ceva
de
sine
sau
de
o
parte
a
corpului.
4.
dare
a
unei
anumite
direcții
unei
părți
a
corpului;
îndoire.
5.
(înv.)
(expr.)
mandat
de
~
=
ordin
scris
prin
care
un
inculpat
este
chemat
în
fața
justiției.
6.
(expr.)
~
spre
îndeplinire
=
executare.
7.
(expr.)
~-aminte
=
amintire,
revenire
în
memorie.
8.
(expr.)
~
la
cunoștință
=
faptul
de
a
face
cunoscut
ceva.
afacere
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. affaire)
1.
activitate
comercială.
2.
cifră
de
~i
=
total
al
banilor
obținuți
în
comerț
sau
în
alte
activități
economice.
3.
acțiune
din
care
rezultă
un
profit.
4.
tranzacție
economică.
5.
(fam.)
îndeletnicire.
6.
~i
interne
(sau
externe)
=
treburi,
preocupări,
lucrări
privind
problemele
interne
(sau
externe)
ale
unui
stat.
autoconducere
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după engl. self-government)
1.
conducere
a
activității
sociale,
economice
etc.
de
către
însăși
colectivitatea
respectivă
sau
prin
reprezentanții
ei.
autoreproducere
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (auto1- + reproducere)
1.
însușire
a
materiei
vii
prin
care
organismele
își
asigură,
automat
și
de
la
sine,
urmași.
cereale
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. céréales, lat. cerealia)
1.
pl.
grup
de
plante
cultivate
din
familia
gramineelor,
ale
căror
boabe
servesc
la
alimentarea
oamenilor
și
a
animalelor,
sau
în
diferite
industrii.
abatere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abate)
1.
acțiunea
de
a
(se)
abate
și
rezultatul
ei.
2.
îndepărtare,
deviație
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
3.
(fig.)
îndepărtare
de
la
o
normă,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
4.
(jur.)
încălcare
a
unei
dispoziții
cu
caracter
administrativ
sau
disciplinar.
5.
(tehn.)
diferența
dintre
valoarea
efectivă
sau
valoarea-limită
admisă
a
unei
mărimi
și
valoarea
ei
nominală.
6.
(tehn.)
diferența
dintre
dimensiunea
reală
și
cea
proiectată
a
unei
piese.
7.
(mar.)
operația
de
întoarcere
intenționată
a
prorei
unei
nave
într-o
anumită
direcție.
8.
(econ.)
~
fiscală
=
parte
procentuală
din
venit,
care
este
scutită
de
impozit.
9.
(econ.)
~
monetară
=
factor
de
natură
inflaționistă
care
se
caracterizează
prin
creșterea
mai
rapidă
a
masei
monetare
în
raport
cu
masa
bunurilor
și
serviciilor,
manifestată
prin
majorări
ale
prețurilor
și
scăderea
puterii
de
cumpărare
a
unei
monezi.
10.
(compus)
~-standard
=
indicator
de
măsurare
a
dispersiei
valorilor
unei
variabile
aleatorii.
11.
(gram.)
excepție.
12.
(înv.;
loc.
subst.)
~
de
la
vorbă
=
digresiune.
13.
(loc.
subst.)
~
de
la
regulă
=
excepție.
14.
culcare
pe
pământ;
doborâre.
15.
(fig.)
deprimare.
ablactație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. ablactation, lat. ablactatio)
1.
trecere
treptată
și
progresivă
de
la
alimentația
exclusiv
lactată
a
sugarului
la
o
alimentație
diversificată;
ablactare.
2.
încetare
a
secreției
de
lapte
matern.
ablațiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)
1.
îndepărtare
chirurgicală
din
corpul
uman
(o
tumoare,
un
calcul,
un
organ
bolnav);
exereză,
extirpare.
2.
transportare
a
materialelor
rezultate
din
dezagregarea
rocilor.
3.
reducere
a
masei
unui
ghețar
sau
a
zăpezii
prin
topire
și
evaporare.
4.
fenomen
fizic
în
urma
căruia
un
meteorit,
satelit
etc.,
pierde
din
substanță
din
cauza
încălzirii
sale
până
la
incandescență.
abstențiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abstention, lat. abstentio)
1.
atitudinea
unei
persoane
care
își
refuză
plăcerea
unui
lucru,
obicei
et
cetera;
abstinență.
2.
acțiunea
de
abținere,
neexercitarea
unui
drept,
refuz
de
a
participa,
de
a
interveni.
abstinent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abstinent, lat. abstinens)
1.
(cel)
care
practică
abstinența.
2.
(cel)
care
se
abține
înfrângându-și
o
plăcere.
3.
cumpătat,
lipsit
de
lăcomie.
abstractizare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abstractiza)
1.
operație
a
gândirii
constând
în
a
degaja
din
mulțimea
însușirilor
și
legăturilor
fenomenelor
și
obiectelor
pe
cele
fundamentale,
esențiale,
generale;
abstracție.
2.
trecere
de
la
concret
la
abstract.
3.
(antonim)
concretizare.