OK
X
aducție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. adduction, lat. adductio)
1.
mișcare
de
apropiere
a
unui
membru
de
planul
de
simetrie
al
corpului.
2.
dirijare
a
apelor
către
locul
de
distribuire.
afinitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. affinité, lat. affinitas)
1.
potrivire,
asemănare,
apropiere.
2.
proprietate
a
substanțelor
de
a
se
combina
între
ele.
3.
(bot.)
înrudire,
apropiere
generică.
4.
(jur.)
înrudire
prin
alianță.
asimila
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. assimiler, lat. assimilare)
1.
tr.
a
transforma
în
substanță
proprie
materiile
nutritive
absorbite
de
organism.
2.
a
face
asemănător.
3.
a
considera
egal,
similar
cu
altă
persoană.
4.
a-și
însuși
cunoștințe,
idei
etc.
5.
a
introduce
în
procesele
de
fabricație
produse
sau
materiale
noi,
o
tehnologie
nouă
etc.
6.
tr.,
refl.
a
integra,
a
face
să
se
integreze
în
alt
grup
social
sau
național.
7.
(fon.)
a
(se)
transforma
sub
influența
unui
alt
sunet
din
apropiere.
asimilare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: ( asimila)
1.
acțiunea
de
a
asimila.
2.
fenomen
fonetic,
transformarea
unui
sunet
sub
influența
altuia
aflat
în
apropiere,
în
sensul
dobândirii
unei
caracteristici
asemănătoare;
asimilație.
3.
~
progresivă
=
asimilare
realizată
din
sunetul
anterior;
~
regresivă
=
asimilare
realizată
din
sunetul
posterior.
asteroid
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. astéroïde)
1.
nume
dat
unor
planete
mici,
sateliți
ai
Soarelui,
care
se
rotesc
în
apropierea
planului
elipticii,
între
orbitele
lui
Marte
și
Jupiter;
planetoid.
atracție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. attraction, lat. attractio)
1.
înclinație
puternică
spre
cineva
sau
ceva.
2.
farmec.
3.
tendință
de
apropiere
a
două
elemente
lingvistice.
4.
(fiz.)
forță
care
tinde
să
apropie
corpurile.
5.
~
universală
=
proprietate
a
tuturor
corpurilor
din
univers
de
a
se
atrage
reciproc;
gravitație.
6.
(pl.)
distracție,
petrecere,
amuzament.
7.
număr
de
~
=
număr
din
programul
unui
varieteu,
al
unui
circ.