autodirijare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2 + dirijare)

1. dirijare a unei rachete, a unui avion cu ajutorul unor aparate și dispozitive instalate la bord.

teledirijare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (teledirija)

1. acțiunea de a teledirija; dirijare de la distanță (prin mijloace de telecomunicație); telecomandare.

aducție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adduction, lat. adductio)

1. mișcare de apropiere a unui membru de planul de simetrie al corpului.
2. dirijare a apelor către locul de distribuire.

autodirijare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2 + dirijare)

1. dirijare a unei rachete, a unui avion cu ajutorul unor aparate și dispozitive instalate la bord.

autotransfuzie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autotransfusion)

1. dirijare a sângelui de la periferie spre inimă.
2. autohemoterapie.

bus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bus)

1. (inform.) cale de dirijare a informațiilor.
2. conductor comun al mai multor circuite.

control

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contrôle)

1. verificare a unei activități pentru a urmări mersul ei și pentru a lua măsuri de îmbunătățire.
2. cifră de ~ = exponent care indică limitele cantitative ale producției; lucrare de ~ = lucrare scrisă prin care se verifică periodic cunoștințele elevilor și studenților.
3. urmărire a funcționării unui sistem tehnic, proces tehnologic etc.
4. supraveghere continuă (morală sau materială).
5. stăpânire.
6. dirijare a propriilor mișcări și manifestări.
7. instituție însărcinată cu supravegherea unor activități.
8. (pl.) registru de evidență a personalului (și a animalelor) unei unități militare.

convoiaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. convoyage)

1. (mil.) dirijare de avioane noi pe teatrele de operații.
2. escortare a unui convoi de nave.