Dictionar

amor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. amor)

1. iubire, dragoste.
2. ~ propriu = atașament de prețuire exagerată a propriilor calități.
 

autoanaliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. auto-analyse)

1. analiză a propriilor trăiri, cu scopul realizării unei imagini generale despre sine.
2. observație psihologică, analiză pe care subiectul o face asupra lui însuși; introspecție.
 

autoanticorp

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. auto-anticorps)

1. anticorp produs de organism, împotriva propriilor sale celule sau țesuturi.
 

autoblocare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + blocare)

1. oprire în timpul funcționării a unui mecanism, a unei mașini sub acțiunea propriilor forțe rezistente la frecare.
 

autoecolalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. autoecholalia)

1. simptom al unor boli mintale în repetarea stereotipă a propriilor cuvinte.
 

autofagie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autophagie)

1. consumare a propriilor țesuturi de către un organism supus inaniției.