Dictionar

postament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Postament)

1. temelie, bază de susținere a unei statui, mașini etc.; soclu, piedestal.
2. platformă de lemn înălțată deasupra pardoselii, pe care se așază o catedră sau alte mobile; estradă.
3. (Moldova) strat de lemne pe care se pune o căpiță de fân ca să nu putrezească.
4. (var.) (înv.) postamânt.
 

provocație

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. provocation, lat. provocatio)

1. acțiunea de a provoca și rezultatul ei; provocare.
2. acțiunea de a împinge o persoană prin cuvinte, gesturi etc. să comită o faptă.
3. comportament manifestat prin cuvinte, gesturi, acțiuni provocatoare, care caută să trezească sentimente, reacții, chiar agresive și posibil disproporționate în raport cu acel comportament.
4. (var.) provocațiune.
 

romancier, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. romancier)

1. autor de romane (operă literară în proză, de întindere mare, amestecând realul și imaginarul, și care, în forma sa cea mai tradițională, urmărește să trezească interesul, plăcerea cititorului prin povestea destinului unui erou principal, a unei intrigi între mai multe personaje, prezentând psihologia lor, pasiunile lor, aventurile lor, mediul lor social et cetera).
2. (var. înv.) romansier, romanțiar, romanțier.
 

epuvantabil

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. épouvantable)

1. care stârnește sau este susceptibil să trezească groaza.
2. înspăimântător.
 

putrezitor, -oare

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (putrezi + -tor)

1. care putrezește ușor; care este supus putrezirii; putrescibil.
2. (prin ext.) care este muritor, efemer.
3. care face să putrezească.
4. (antonim) neputrezitor.
5. (var.) (înv.) putreditor.
 

aruncături

Parte de vorbire:  vb. refl. (Transilvania)  
Etimologie: (aruncături, pl. lui aruncătură)

1. (despre lemne) a începe să putrezească.