OK
X
acelomate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acoelomates)
1.
pl.
grup
de
animale
fără
celom.
acelular, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acellulaire, lat. acellularis)
1.
(despre
organisme)
fără
structură
celulară;
necelular.
acelular; necelular
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
acellularis
2.
FR
acellulaire
3.
EN
acellular
4.
DE
nicht
zellenartig
5.
RU
бесклеточный
6.
HU
sejt
nélküli,
nem
sejtekből
álló
sfacel
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. sphacèle)
1.
cangrenă
uscată
în
leziunile
traumatice
întinse
sau
în
organele
care
degenerează
prin
ischemie.
2.
boală
a
trunchiului
sau
a
ramurilor
arborilor
care
produce
uscarea
acestora.
activ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)
1.
adj.
care
participă
efectiv
la
o
acțiune;
harnic,
dinamic.
2.
(biol.)
aflat
în
stare
de
completă
funcționare.
3.
membru
~
=
membru
al
unei
organizații,
instituții,
având
obligații
și
bucurându-se
de
drepturi
depline.
4.
(mil.)
în
activitate.
5.
(despre
corpuri,
substanțe)
care
intră
ușor
în
reacție.
6.
(despre
diateza
verbală)
care
arată
că
subiectul
săvârșește
acțiunea.
7.
vocabular
~
=
vocabular
folosit
în
mod
curent.
8.
(despre
operații,
conturi,
bilanțuri)
care
se
soldează
cu
un
profit.
9.
s.
n.
totalitatea
mijloacelor
economice
ale
unei
întreprinderi,
instituții
etc.;
parte
a
bilanțului
în
care
sunt
înscrise
aceste
mijloace.
10.
colectiv
de
membri
pe
lângă
un
organ
de
partid,
pe
care
se
sprijină
în
întreaga
sa
activitate.
11.
adv.
în
mod
activ.
adelfofagie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. adelphophagie)
1.
absorbție
a
unuia
sau
a
mai
multor
embrioni
animali
ori
vegetali
de
către
cel
mai
dezvoltat
dintre
ei.
2.
devorare
a
unui
animal
de
către
altul
din
aceeași
specie
ori
din
specii
diferite.
3.
unire
a
doi
gameți
de
același
sex.
adelfogamie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. adelphogamie)
1.
(biol.)
unire
a
două
organe
sau
celule
generate
de
același
individ.
2.
(biol.)
copulare
a
celulelor
fiice.
3.
(biol.)
metodă
de
ameliorare
și
formare
a
unor
rase
noi
de
animale.
4.
(bot.)
polenizare
încrucișată
între
indivizii
deosebiți
ai
unor
specii
apropiate.
adiacent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. adiacens, it. adiacente)
1.
alăturat,
așezat
alături,
învecinat,
continuu.
2.
(mat.)
unghiuri
~e
=
unghiuri
care
au
același
vârf
și
o
latură
comună.
adjudeca
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. adiudicare după fr. adjuger)
1.
tr.
(jur.)
a
atribui
(un
bun)
aceluia
care
oferă
mai
mult
în
cadrul
unei
licitații
publice.
2.
refl.
a-și
atribui,
a-și
lua
ceva.
afilia
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. affilier, lat. affiliare)
1.
refl.
a
se
alătura
unei
organizații,
instituții
etc.
de
același
fel,
subordonându-i-se.
2.
tr.
a
stabili
anumite
raporturi
de
subordonare.