provocație
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Etimologie: (fr. provocation, lat. provocatio)
Etimologie: (fr. provocation, lat. provocatio)
1. acțiunea de a provoca și rezultatul ei; provocare.
2. acțiunea de a împinge o persoană prin cuvinte, gesturi etc. să comită o faptă.
3. comportament manifestat prin cuvinte, gesturi, acțiuni provocatoare, care caută să trezească sentimente, reacții, chiar agresive și posibil disproporționate în raport cu acel comportament.
4. (var.) provocațiune.