Dictionar

accelerație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accélération, lat. acceleratio)

1. creștere a vitezei unui corp în mișcare în unitatea de timp.
2. ~ gravitațională = accelerația pe care o au corpurile în cădere liberă.
 

accelera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accélérer, lat. accelerare)

1. tr. a imprima o accelerație, a iuți, a grăbi din ce în ce mai mult.
2. refl. a deveni mai rapid.
 

accelerometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accéléromètre)

1. instrument pentru măsurarea valorilor accelerației.
 

CELERI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. céléri-, cf. lat. celer, -eris „repede, rapid”)

1. „viteză, accelerație”.
 

decelerație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décélération)

1. decelerare; accelerație negativă.
 

gal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gal)

1. unitate de măsură a accelerației egală cu accelerația de 1 cm/s2.
 

izogamă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. isogamme)

1. linie care unește punctele de egală valoare ale accelerației gravitației.