Dictionar

angină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. angine, lat. angina)

1. inflamație a faringelui și a amigdalelor care împiedică înghițirea și respirația.
2. (expr.) ~ pectorală = boală care se caracterizează prin dureri în regiunea inimii și prin accese de asfixie și care se datorează unor alterări funcționale sau anatomice ale arterelor coronare; angor.
3. (var.) (pop.) anghină.
 

anghină/angină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angine, lat. angina)

1. inflamație a mucoasei din fundul gâtului sau a faringelui, însoțită de greutatea de a înghiți; angor.
2. ~ pectorală = afecțiune caracterizată prin accese de sufocare și dureri în regiunea inimii.
 

falangină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phalangine)

1. falanga (II) mijlocie.
 

agranulocitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agranulocytaire)

1. referitor la agranulocite.
2. (med.) angină ~ă = faringită acută manifestată în stări de agranulocitoză, care se caracterizează prin ulcerații ale mucoaselor necrotice ale gurii și orofaringelui.
 

anghinos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. angineux)

1. (med.) referitor la anghină; care este însoțit de anghină.
2. (subst.) bolnav care suferă de angină.
 

angor

Parte de vorbire:  s.f. inv.  
Etimologie: (fr., lat. angor)

1. (med.) durere brutală și angoasantă; angină pectorală.
2. (expr.) ~ pectoris = anghină pectorală.
 

sternalgie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. sternalgie)

1. (med.) angină pectorală, numită așa din cauza durerii violente pe care pacientul o experimentează sub stern; nevralgie a sternului; sternodinie.