Dictionar

aranjor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arangeur, engl. aranger)

1. cel care adaptează un roman, o piesă de teatru sau aranjează o compoziție muzicală pentru alte instrumente.
 

vitrinier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vitrină + -ier)

1. aranjor de vitrine.
2. adj. referitor la vitrină.