convenanță
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Etimologie: (fr. convenance)
Etimologie: (fr. convenance)
1. (mai ales la pl.) ce este în conformitate cu regulile, cu obiceiurile societății; conveniență, uzanță.
2. căsătorie de ~ (conveniență) = căsătorie în care se ține seama numai de interese materiale și familiale.