Dictionar

brachet

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. bracket)

1. placă de metal folosită pentru ranforsarea unei piese sau pentru asamblarea barelor care se unesc într-un nod al unei grinzi; guseu.
 

brachetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. braquet)

1. raportul de multiplicare dintre pedalier și micul pinion al unei biciclete.
 

guseu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gousset)

1. placă de metal care asigură legătura barelor ce se unesc într-un nod al unei grinzi, al unei ferme2 etc.; brachet.