Dictionar

supliciu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. supplicium, fr. supplice)

1. caznă, tortură.
2. (fig.) chin, suferință psihică.
 

tortură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. torture, lat. tortura)

1. suferință fizică, chin; caznă, schingiuire.
2. (fig.) frământare, zbucium, durere, suferință morală.