OK
X
haiducire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (haiduci)
1.
trăire
a
unei
vieți
de
haiduc;
haiducit.
2.
(cutreierare
sau)
jefuire
în
felul
haiducilor;
haiducit.
3.
alegere
a
îndeletnicirii
de
haiduc;
haiducit.
haiducit
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (haiduci)
1.
trăire
a
unei
vieți
de
haiduc;
haiducire.
2.
(cutreierare
sau)
jefuire
în
felul
haiducilor;
haiducire.
3.
alegere
a
îndeletnicirii
de
haiduc;
haiducire.