Dictionar

duplicitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. duplicité, lat. duplicitas)

1. falsitate, fățărnicie, ipocrizie.
 

duplicitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (duplicit/ate/ + -ar)

1. cu caracter de duplicitate; fals.