Dictionar

supliciu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. supplicium, fr. supplice)

1. caznă, tortură.
2. (fig.) chin, suferință psihică.
 

calvar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calvaire, lat. calvarium)

1. chin, suferință; durere îndelungată, supliciu.