clamidocist
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (gr. khlamys, -ydos „manta, mantie, acoperământ” + gr. kystis „vezică, bășică”)
Etimologie: (gr. khlamys, -ydos „manta, mantie, acoperământ” + gr. kystis „vezică, bășică”)
1. (bot.) zoosporange de rezistență cu pereții dubli, rămas închistat în interiorul hifei; (var.) clamidochist.