Dictionar

tufărime

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (tufar + -ime)

1. desiș de tufe; hățiș, tufărie, tufiș.
 

stufăriș (2)

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (s- + tufăriș)

1. mulțime de copaci tineri.
2. desiș de tufe; tufărie, tufăriș, tufiș, tufărime.
3. (var.) (reg.) stufiriș.