manoperă
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (după fr. monoeuvre, lat. manopera)
Etimologie: (după fr. monoeuvre, lat. manopera)
1. cantitatea de muncă (manuală) necesară pentru efectuarea unei lucrări; remunerația cuvenită pentru această muncă.
2. (fig.) uneltire, intrigă.