naufragiator, -oare
Parte de vorbire: s.m.f.
Etimologie: (după fr. naufrageur)
Etimologie: (după fr. naufrageur)
1. persoană care provoacă naufragierea corăbiilor pentru a le jefui, ademenindu-le către o coastă periculoasă prin semnale false.
2. (fig.) persoană care provoacă ruinarea cuiva sau a ceva; cel care face ca un proiect, o afacere să eșueze.